Kunsthalle Bega
Deschidere 17 aprilie 2021, 12.00 - 20.00
17 aprilie - 15 mai 2021
Program de vizitare
Marti – Sambata 12- 18
“Am pornit de la ideea de non-obiect, o negatie a corpurilor solide ce sunt folositoare. O negare a întrebuintarii obiectelor, care prin acest non devin obiecte ce nu folosesc la nimic, fara o forma utila, a caror structura devine de multe ori nerecognoscibila.
Pictez lucruri care nu sunt, nu exista, sau care nu reprezinta obiecte materiale ori reale. Însusi conceptul de „obiect inexistent” pare paradoxal, imaginile se desfasoara cu franturi de obiecte reale care apar si dispar dar lasa mereu loc pentru „recunoastere”. Privitorul recunoaste clar texturi, forme, imagini, dar nu poate repera mereu sursa. Ratiunea cauta permanent în compozitii sa puna piesele cap la cap, la fel ca într-un puzzle, sa faca legaturi între ce recunoaste, ceea ce crede ca recunoaste si ce îi este complet nefamiliar.
Obiectul se transforma în non-obiect, îsi pierde calitatea si functia originara, deschizand un nou teren vizual. Prin aceasta schimbare a proprietatilor obiectelor, prin modificarea unor elemente si pastrarea altora, obtin un echivalent a „ceva” ce aminteste de un obiect concret, dar care acum, în acest context, nu foloseste la nimic. Nu exista o formula anume pentru aceste transformari sau un standard cand elimin sau pastrez ceva din obiectul original. Totul se întampla pe panza în functie de compozitie, pot avea un singur obiect adaptat pentru fiecare compozitie ori în aceeasi lucrare si care de fiecare data arata altfel. Daca ar fi sa definesc cumva aceste modificari as folosi expresia de obiecte moi.
Obiecte moi (Soft Objects) este o sintagma care, la prima vedere, pare contradictorie. Corpurile solide îsi pierd forma si structura, devin maleabile, cedeaza sub efectul unor actiuni ale caror surse sunt neclare. Nu este evident ce este acel „ceva” ce determina modificarea proprietatilor fizice, care sunt aceste forte deformatoare, însa efectul vizual este evident: obiectele sunt flasce, lipsite de structura si dezbracate de functia cu care le asociem în mod normal. Geometria interioara pare sa lipseasca cu desavarsire, fiind înlocuita de o noua organizare ce scoate la iveala epuizarea obiectului ca structura, textura si volum. Este propusa o perceptie diferita a imaginii a carei referinta devine ilogica, abstracta, dar care confera obiectului o noua anatomie.
Avem de-a face cu o asociere de imagini de tip functional – disfunctional ce contureaza o lume fictiva în care obiectul real este decontextualizat si asociat cu imaginea „aranjata” a compozitiilor vizuale.
Acest solo show foloseste Box-ul Kunsthalle Bega ca un cadru scenografic în care pictura si animatia experimentala sunt complementare. Naturile statice distopice cupleaza privitorul la un dialog vizual care provoaca la depasirea blocajelor perceptuale.”
Laurian Popa s-a nascut în 1980 la Arad, Romania, este artist vizual si Lector Universitar (Facultatea de Design Arad UAV). În practicile sale artistice este preocupat de pictura si animatie experimentala. Dintre proiectele sale personale fac parte: Obiecte Disfunctionale, Arkadia Shortfest, Corbu, Romania; Disfunctional, CAV-Centrul Artelor Vizuale si Multimedia Bucuresti; Memorii Organice, MAG, Como, Italia; Dupa Fuga, Új Kriterion, Miercurea-Ciuc; Spatii si obiecte pentru nimic, Muzeul de Arta Arad. Proiecte de grup: GPS, Geometrii Post Sistem în Arta Romaneasca de acum, Muzeul de Arta Recenta, Bucuresti; MAFA/Media Art Festival, Arad, Muzeul National de Arta Contemporana; Life or Something like that Molly Krom Gallery New York; Internet of KI, Kinema Ikon, Arad.
